Un interviu pe acoperișul lumii


Stefan Mitroi in NepalDomnule Ștefan Mitroi, aflu că sunteți plecat din țară spre capătul lumii. Ce v-a împins în această călătorie?

Dorinţa de a cunoaşte o altă lume. Călătoresc cu avionul, împreună cu o doamnă care se numeşte Elisabeta şi care e soţia mea. De fapt ea are cu adevărat treabă aici. Eu o însoţesc.

În drumul spre Nepal ați poposit în Kuweit, una dintre cele mai bogate țări din lume.  După șocul ce îl produce pătrunderea într-o țară unde salariul unui medic sau al unui învățător este de aproximativ 15 000 de dolari, ce va fascinat în mod special?

În lumea arabă, da, se vede opulenţa: clădiri ce par venite din viitor, maşini coborâte parcă din paginile cataloagelor de specialitate, mall-uri în care aproape te poţi plimba cu elicopterul, drumuri cum, din păcate, noi nu o să avem în următoarea sută de ani.

Mă fascinează Golful, mai cu seamă atunci când trec vapoare colorate în albastru pe apele lui. Mă mai fascinează cerul şi uimitoarea abundenţă de verdeaţă. Dacă vreţi verdeaţa este şi ea un semn al opulenţei pentru că toată iarba, care creşte aici, şi toate florile, ce sunt aproape în permanenţă înflorite, sunt udate continuu prin furtune cu apă desalinizată din Golf, iar lucrul acesta costă cu siguranţă  o groază de bani.

Nu toţi arabii sunt la fel. Ca şi noi sunt oameni de toate felurile. Important e să le respecţi obiceiurile şi cultura.

Tinerii care au adoptat vestimentația și stilul de viață occidental sunt la fel de apropiați de religia ori credința părinților și bunicilor lor?

În Kuweit religia este un mod de viaţă. Nu ştiu însă dacă şi pentru generaţia tânără care, din câte am observat eu, e destul de apropiată de valorile lumii occidentale. Cu raţiune şi cumpătare eu cred că aceste valori pot fi, fără nicio problemă, compatibile cu orice religie, inclusiv Islamul.

Observ din fotografii că Nepalul va rămas întipărită pe retina sufletului. Care este filosofia de viață a celor ce trăiesc într-o țară de la capătul lumii?

Această ţară de la capătul lumii, din punctul nostru de vedere, poate fi caracterizată prin trei cuvinte: grandoare, mizerie şi politeţe. Grandoarea e atributul munţilor cei mai înalţi din lume, cum se ştie,  şi al monumentelor istorice şi religioase, prezente cam peste tot. Mizeria e atributul vieţii cotidiene, dacă faci câţiva paşi dincolo de străzile principale. Politeţea, chiar excesivă, este o trăsătură a localnicilor, nişte oameni de treabă, care seamănă identic cu o minoritate de pe la noi, dar parcă mai blânzi şi mai muncitori decât unii dintre membrii acesteia.

Nepalezii par să se mulţumească cu puţin dar în sinea lor vor, în mod sigur, mai mult. Altminteri n-ar pleca 500 000 de tineri în fiecare an ca să găsească o viaţă mai bună pe alte meleaguri. Filozofia lor de viaţă este însă să se întoarcă. Cred că ei numai în ţara de origine pot fi fericiţi. Şi mulţi chiar sunt, deşi, repet, au foarte, foarte puţin.

De ce vizitând această lume, scriitorul devine mai sensibil decât turistul obișnuit?

Pentru că e scriitor, adică un om care funcţionează pe baza combustibilului numit sensibilitate. Dacă e să vă dau exemplul meu vă pot spune că după cele văzute două zile am zăcut bolnav la pat, de-adevăratelea. Mi-a fost rău fizic în urma ingerării unei realităţi care e altfel, cu totul altfel decât a noastră.

Ce ar trebui să știe călătorul român care poposește în aceste locuri?

Ar trebui să ştie că e un norocos că s-a născut în România, ceea ce nu înseamnă că nu merită să cunoască această lume. Venind aici el trebuie să înţeleagă că standardele de viaţă sunt în multe privinţe invers proporţionale cu înălţimea Himalayei.

Să înțeleg că vi s-a făcut dor de casă?

Întotdeauna mă cuprinde acest dor. De ce? Pentru că sunt de acolo, mai ales când mă aflu departe îmi dau seama cât de acolo pot să fiu.

Cum descrieți această experiență?

Fabuloasă. Îi mulţumesc şi lui Dumnezeu, şi lui Shiva, şi lui Buda că mi-au dat această şansă. O să povestesc această experienţă într-o carte. Aproape că am şi scris-o, aici în Nepal.

                                                                                  (răspunsuri transmise din Nepal, prin e-mail)

Anunțuri

„Dialogo plastico”- Expoziție de grafică la Madrid


serbanescu-expo

Teo Serbanescu

Centrul Cultural „Agata” din Villaverde Alto, Madrid, găzduiește, marți, 3 martie, expoziția de grafică „Dialogo plastico”.

Vor expune artiștii Costel Lupu și Tudor Șerbănescu. Cei doi au mai colaborat în trecut pentru a realiza evenimente culturale, cum ar fi expoziția „Armonii în alb și negru” ce a avut loc în Alexandria.

Costel Lupu este originar din Alexandria, România, și este un artist plastic cu o bogată experiență, manifestându-se în toate zonele artelor plastice, de la desen la pictură în ulei, de la decorarea unor obiecte deja făcute, la confecționarea de obiecte artistice.

Tudor Șerbănescu este originar din aceeași zonă, dar este stabilit de mai mulți ani în Madrid, unde a avut mai multe expoziții de grafică și pictură, personale și de grup.

Duminică, 1 martie, cei doi artiști vor fi prezenți la Biserica Ortodoxă Românească din Parla, Madrid, unde vor oferi câte un desen tuturor femeilor prezente, de Mărțișor

http://www.inforoes.com/dialogo-plastico-expozitie-de-grafica-la-madrid/