Fundătura III Căluşari


          La jumătatea secolului al XIX-lea s-a dat în folosinţă o cale ferată uzinală ce face şi în preznt legătura între staţia C.F.R Roşiori Est (Gara veche) şi  fosta Fabrică de Ulei (părăsită din anul 1996) de pe bd. Republicii. De-a lungul rambleului acesteia s-a format Fundătura III Căluşari. Ea începe din capătul străzii Căluşari şi de-a lungul timpului s-a extins astfel încât în prezent urmează calea ferată uzinală până la Calea  Carpaţilor, făcând improprie denumirea de „fundătură”.

Deşi în  principal strada urmează direcţia est-vest pe partea stângă a căii ferate după imobilul  cu numărul 15 face un semicerc ce ocoleşte spre nord rambleul după care, în dreptul imobilului cu nr. 31 revine pe partea stângă a  terasamentului.

Casele au un singur nivel. Ele sunt construite după anul 1970.

Accesul din Calea Carpaţilor se face printr-o potecă îngustă care, deşi acoperită cu beton, nu permite circulaţia vehiculelor cu o lăţime mai mare de doi metri întrucât imobilele existente au fost construite foarte aproape  de calea ferată uzinală.

Şi, pentru că această stradă este practic derulată pe lângă calea ferată uzinală trebuie să spunem câteva cuvinte  despre această  amenajare ce a influenţat circulaţia atât aici cât şi pe alte străzi pe care le traversează: Calea Carpaţilor şi Bulevardul Republicii.

Necesitatea transportului seminţelor de floarea soarelui direct din gară la Fabrica de Ulei ( dată în funcţiune în anul 1943) căreia între anii 1946 – 1948 i s-a adăugat o  baterie de patru extractoare pe bază de benzină de extracţie, a dus la construirea acestei căi ferate uzinale. În lungime de 3,5 km  ea a fost dată în folosinţă în anul 1955.

Preluarea vagoanelor cu materie primă pentru Fabrica de Ulei se făcea din Staţia C.F.R Roşiori Est. Dar nu numai Fabrica de Ulei beneficia de această cale  ferată. Ea deserveşte şi Atelierul de prelucrare a Lemnului („Trafag”) înfiinţat în anul 1958 în localul morii care a aparţinut industriaşului local „Colţatu”. După ce în deceniul  al optulea al secolului al XX-lea se construieşte cartierul de locuinţe cuprins între aleea Parc Nord şi aleea C.F.R. aceeaşi cale ferată uzinală va fi utilizată şi de  vogoanele cisternă care erau descărcate de combustibil în curtea Fabricii de Ulei în câteva depozite subterane. Combustibilul   era preluat din depozite de autocisterne care îl descarcă apoi în rezervoarele  fiecărei centrale termice în parte (astăzi nu mai este cazul întrucât sistemul centralizat de termoficare a fost desființat).