Strada Alexandru Ioan Cuza


Această arteră de circulaţie este o stradă centrală care până la jumătatea secolului al XX-lea a purtat numele de Strada Basarabilor. Basarabii sunt membrii familiei de boieri care a dat domnitorii Ţării Româneşti  tip de 400 ani. Biserica Sf. Dumitru, aflată în vecinătatea oraşului Roşiorii de Vede pe malul stâng al râului Vedea, a fost ridicată în timpul  lui Neagoe Basarab ( 1512 – 1521) şi acest monument a influenţat opţiunea roşiorenilor pentru atribuirea numelui la una din cele mai importante străzi.

Numele actual i-a fost atribuit în anul 1948 şi el a aparţinut primului suveran, şef de stat al României între anii 1859 – 1866. De numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza se leagă evenimentul istoric al unirii principatelor  române, Moldova şi Tara Românescă.

Strada ce îşi are parcursul pe direcţia est-vest, începe din str.Renaşterii şi se termină la str. Stelian Popescu,sergent. Ea are  lungimea de 795 m şi lăţimea  de 10 m din care carosabilul ocupă în partea de început a străzii 6 m, iar de la intersecţia  cu str. Ion Luca Caragiale până la capăt  8,5 m.

Strada a suferit modificări în a doua jumătate a secolului al XX-lea ca urmare a demolărilor masive realizate în baza decretelor Consiliului de Stat nr. 313 din 1976 (pentru internat şcolar) nr. 368 din 1977 (la nr. 2 – 8 A şi 7 – 9 pentru blocuri de locuinţe), nr. 165 din 1985 (la nr. 26 şi 28 pentru centrală termică), nr. 406 din 1986 şi nr. 135 din 1989 (la nr. 12 şi 14 pentru blocuri de locuinţe).

Astăzi strada începe cu un cartier de blocuri de locuinţe având parter şi patru etaje. Aceste blocuri  au  adresa pe str. Renaşterii şi doar blocul  R 6 este înscris  pe str. A.I.Cuza.

Casele individuale, în număr de 45, sunt înconjurate de curţi având  suprafaţa medie de câteva sute de metri pătraţi.Ele sunt numerotate de la 11 (partea stângă ) şi 16 (partea dreaptă) până la numerele  43 şi respectiv 40.

Majoritatea dintre locuinţe sunt construite în a doua jumătate se secolului al XX-lea, din cărămidă, cu un singur nivel.

La numărul  30 au fost  construite în deceniul al VII-lea al secolului lal XX-lea trei blocuri de locuinţe, având parter şi un etaj, ce se încălzesc cu sobe proprii.

Pe această stradă la nr.1 funcţiona din anul 1977 Casa de Cultură Municipală într-un imobil naţionalizat în anul 1950, astăzi aici fuuncționând sediul Protoieriei (din anul 2004).

Casa de cultură orăşenească Roşiorii de Vede s-a înfiinţat în anul 1954. Ea a fost renumită până în anul 1968 prin orchestra profesionistă de muzică populară „Orzişorul” condusă de Mieluţă Marinescu şi Nicu Ţăranu. Odată cu înfiinţarea judeţului Teleorman (1968) această orchestră a fost  transferată la Alexandria.

Imobilul în care funcţionează acum Protoieria este inclus pe lista  naţională a monumentelor de arhitectură la poziţia  35.B.211. De asemenea pe aceeaşi listă figurează la poziţia 35.B.225 şi locuinţa de la numărul 24.