Strada (Calea) Carpaţilor


Una din arterele de circulaţie rutieră locală – calea Carpaţilor s-a conturat ca una dintre  străzile principale ale oraşului încă de la jumătatea secolului al XIX-lea şi mult timp a fost, alături de Calea Dunării, artera care asigura  tranzitarea oraşului către Piteşti şi implicit către Transilvania, de unde i se trage şi numele. În prezent este strada cea mai importantă din jumătatea nordică a oraşului, constituind artera colectoare a traficului din zona respectivă.

În perioada 1942-1949 calea Carpaţi a purtat numele de  General Dănescu comemorând un  rosiorean (al cărui nume complet este Ioan P. Dănescu) ce a fost comandantul Brigăzii 8 Cavalerie în timpul  campaniei din Est, în al doilea război mondial. El a căzut eroic în luptele de la Bug, fiind avansat „post – mortem” la gradul de general şi decorat în octombrie 1941 cu ordinul militar Mihai Viteazul.

Din anul 1950 strada a purtat timp de 15 ani numele unui ofiţer din Armata Roşie a Uniunii Sovietice – General Tolbuhin   (Feodor Ivanovici) ce s-a remarcat mai ales în luptele pentru apărarea Stelingradului.

Pentru puţin timp strada s-a mai numit şi cpt. Aurel Drăgoescu, comemorând un alt roşiorean căzut în primul război mondial. Sub acest nume se fac primii 600 m de pavaj în  anul 1940.

Strada îşi are originea la intersecţia  Rahovei cu str. Ioan Luca Caragiale şi  Calea Oltului. Ea se sfârşeşte la Staţia  C.F.R. Roşiori Nord după ce urmează un parcurs foarte drept pe direcţia sud-nord pe 1620 m. Lăţimea de 20 m dovedeşte  că este una din străzile relativ noi, mai ales că în perioada în care s-au realizat alinierile de străzi în Roşiorii de Vede (sfârşitul secolului al XIX-lea) nu întâlnim nici-o referire că ar fi fost nevoie de o asemenea acţiune pe Calea Carpaţilor.

Pe partea dreaptă numerele 2 – 10 sunt  ocupate  de Cinematograful Modern, iar ultimul număr este la calea ferată  Bucureşti – Roşiori Nord – Craiova.

În anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial, odată cu deschiderea căii ferate Bucureşti – Roşiorii de Vede – Craiova (1947) strada este pavată  cu piatră fasonată (cubică).

Pe această stradă sunt aproximativ 100 de case individuale şi blocurile 311 ( cu scările A, B, C, D), 400, 401, 402, 403, 404, 405, 406, 409, 410( scările A, B, C, D) şi 411 ( cu scările A, B, C).

Casele  individuale sunt în cea mai mare parte ridicate după anul 1950, au curţi şi grădini mici şi  rareori  au mai mult decât un singur nivel. Dintre ele doar cele amplasate la nr. 16, 17, 19, 30, 32 şi 37 au arhitectura şi împrejmuirile caracteristice caselor ce aparţineau persoanelor înstărite din oraş în prima parte a secolului al XIX-lea.

Pe această stradă sunt amplasate câteva obiective social-culturale şi economice ce trebuie menţionate întrucât ele au făcut ca această arteră să fie considerată o strada principală. Este vorba despre sediul Trezoreriei (primul imobil de pe partea stângă), fostul Cinematograf Modern cu 500 locuri (la nr. 10) dat în folosinţă la 1 Mai 1968, fostul Cinematograf Carpaţi ( la nr. 20) dat în folosinţă la  3 decembrie 1936 sub  numele de Cinematograful A.R.P.A. (Asociaţia Română de Propagandă a Aviaţiei) cu 300 locuri – înscris pe lista  monumentelor istorice la poziţia 350.210, Grădina Publică „Mihail C. Mănciulescu” – parc în suprafaţă de 29.700 mp (la nr. 21), Spitalul CARITAS cuplat cu Policlinică ( la nr.  25-33) dat în folosinţă în anul 1984 cu 430 paturi, Atelierul de prestări servicii ale Cooperaţiei Meşteşugăreşti MAROMET, Şcoala Gimnazială „Dan Berindei” cu clasele I – VIII (la nr. 40) dată în folosinţă în anul 1970, Biserica Creştină Baptistă (la nr. 54) înfiinţată în anul 1995 într-o locuinţă individuală, blocurile de locuinţe amintite mai sus (amplasate  pe partea stângă a străzii) având parter şi patru etaje, Şcoala Gimnazială „Zaharia Stancu” cu clasele I – VIII dată în folosinţă la 15 septembrie 1979, în acelaşi corp de clădire cu Grădiniţa de Copii nr. 6 (la nr. 75-77) , fostul Atelierul de Cherestea TRAFAG (la nr.81) într-un fost gater, rechiziţionate în anul 1952 de la urmaşii familiei Anghel  Arizan, Sediul şi Baza de Producţie a S.C. ANTREPRENORUL S.A. – societate de construcţii care sub numele de I.C.M.T. a construit în perioada 1976-1987 cea mai mare parte a blocurilor de locuinţe din Roşiorii de Vede, Parcul Tineretului (actual „Nicolae Bălcescu”) a cărui amenajare a început în aprilie 1952 cu un stadion de fotbal (acum dispărut) şi căruia i s-a adăugat un teatru în aer liber şi un strand cu două bazine (1972).

Calea Carpaţilor se termină cu o piaţetă utilizată pentru parcarea mijloacelor de transport în comun  şi individuale ale celor care utilizează serviciile Autogării Liltrans şi Staţiei C.F.R. Roşiorii de Vede. Aceasta din urmă funcţionează din anul 1947. Construcţia nouă folosită astăzi a fost realizată  în anul 1960. Staţia C.F.R. este în acelaşi spaţiu cu  Depoul de locomotive, Atelierul pentru Reparaţii de Vagoane, Atelierul de Zonă şi Turnul de Apă Potabilă. Fiind un nod important de cale ferată( între Bucureşti – Craiova şi Piteşti – Turnu Măgurele sau Alexandria) staţia dispune de 28 linii, din care 4 pentru trenuri de călători, 5 pentru trenuri de marfă, 9 pentru triaj, 2 pentru revizie vagoane de călători, 2 pentru depozite de vagoane, 2 linii de tragere, 1 linie pentru cântar ( 100 to) 1 linie pentru reparaţii şi 1 linie  I.F.T.E. Pe aici circulă zilnic aproximativ 61 trenuri de marfă în tranzit, 38 trenuri de călători în  tranzit,  18 trenuri de călători formate, 18 trenuri de călători primite şi 6 trenuri de marfă formate.    Regulatorul de Circulaţie pe calea ferată, înfiinţat  aici în anul 1955, conduce şi coordonează circulaţia tuturor trenurilor din judeţele Dolj, Olt şi Teleorman.

În dreptul fostului Atelier  de Cherestea TRAFAG Calea Carpaţilor este traversată de calea ferată uzinală ce lega această unitate şi fosta Fabrică de Ulei (aflată în conservare) (din bd. Republicii) de Staţia C.F.R  Roşiori Est.

Principalul traseu urban de transport în comun pentru călători, cu autobuzul, înfiinţat în anul 1961, circulă  pe strada Carpaţi, str. Rahovei şi Calea Dunării.

Aspectul străzii a fost mult modificat prin exproprierile şi demolările făcute prin Decretul Consiliului de Stat nr. 223 din 1972 pentru teren la imobilele de la nr. 76, 78 şi 80, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 516 din 1972 – imobilele şi terenurile de la nr. 45, 47, 49 şi 51 (pentru blocuri de locuinţe) ,prin Decretul Consiliului de Stat nr. 409 din 1976 la  nr. 4 (pentru blocuri de locuinţe) Decretul Consiliului de Stat nr. 490 din 1978 imobile şi terenuri la nr. 25, 27 A, 29,31 şi 33( pentru Spitalul CARITAS), Decretul Prezidenţial nr. 142 din 1978 la terenuri la nr. 82,  84, 88, 90,92 şi 94 (pentru Fabrica de Brânzeturi din str. Sănătăţii) şi Decretul Consiliului de Stat nr. 294 din 1979 imobile şi terenuri de la nr.  53, 55, 57, 57 A, 57 B, 59, 61, 63, 65, 67 şi 69 (pentru locuinţe în blocuri).