Strada Rahovei


Fiecare oraş are o stradă care este destinată activităţilor comerciale, cu precădere pentru vânzarea de mărfuri cu amănuntul către populaţie. În municipiul Roşiorii de Vede, de la finele secolului al XIX-lea  şi

foto: Gabriel Areșeanu

până la începutul mileniului al III-lea această caracteristică a îndeplinit-o strada care astăzi poartă numele unei localităţi unde armata română a dat dovada spiritului de sacrificiu pentru independenţa României.

Iniţial ( sec. XIX) strada, apărută ca urmare a extinderii spre nord şi vest a oraşului, a fost un fragment ( începutul) Căii Oltului pe care am prezentat-o ceva mai devreme. Terenurile libere existente aici au atras investiţiile comerciale întrucât ele se aflau într-o zonă intens circulată. Locul acesta era intersecţia obligatorie a drumurilor pe care le foloseau călătorii de la Bucureşti, Craiova, Piteşti, Turnu Măgurele şi din satele de dincolo de râul Vedea.

Aici s-au ridicat începând din ultimii ani ai secolului al XIX-lea cele mai frumoase imobile din oraş. Toate aveau un puternic caracter comercial, parterul acestora fiind destinat vânzării de mărfuri şi numai etajul era rezervat locuirii.

Cu puţin înainte de primul război mondial actuala stradă a Rahovei s-a constituit  ca entitate separată de Calea Oltului şi primeşte numele de str. George I. Manu, general. Acest nume comemorează personalitatea politică şi filantrofică ( 20 iulie 1833 – 15 mai 1911) care, deşi născut în Bu

cureşti, dar având moşii la Scrioaştea şi Popa,  s-a numărat printre cei care au sprijinit dezvoltarea oraşului Roşiorii de Vede. În timpul războiului pentru independenţa României gen. Manu a luptat în armata română, cu gradul de  general de brigadă la cucerirea redutelor de la Plevna şi pentru capitularea Vidinului. Datorită faptelor sale de arme a fost înaintat general de divizie şi decorat cu mai multe ordine şi medalii. Roşiorenii i-au ridicat şi un bust amplasat în curtea Primăriei, dar el a fost demolat imediat după 1950.

foto: Gabriel Argeșeanu

Din anul 1953 strada se va numi Iosif Vissarionovici Stalin pentru comemorarea omului politic şi  comandant militar sovietic pe numele adevărat Djugoşvili ( 21 decembrie 1879 – 5 martie 1953). El a fost secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ( 1922 – 1953)  şi comandantul suprem al forţelor armate sovietice  („Armata Roşie”) în  perioada 1941 – 1945. Bineînţeles că Stalin nu avea nici-o legătură cu Roşiorii de Vede decât indirect, în sensul că armata sovietică a fost armată de ocupaţie după 30 august 1944 şi oraşul nostru a avut şi el parte de administrare  sovietică datorită  aeroportului militar existent pe izlazul din vestul urbei.

Ulterior,  prin ieşirea  de sub influenţa ideologiei sovietice, şi această stradă (precum şi alte câteva din oraş) a pierdut  numele atribuit cu intenţia de a preamări armata sovietică şi din anul 1964 se va numi str.Rahovei. Autorităţile locale neavând curajul de a reveni la numele unei personalităţi politice – gen. Manu, care a făcut parte  din guverne necomuniste, dar dorind să păstreze legătura dintre imaginea acestui protector al roşiorenilor şi evenimente acceptate de regimul comunist au preluat numele unei localităţi din Bulgaria (Orjahovo) care figurează în manualele de istorie ca reper al luptei armtei române împotriva Imperiului Otoman în războiul de independenţă din 1877 – 1878.

De când s-a organizat aceasta a fost strada cu cea mai mare afluenţă de vizitatori datorată atât atracţiei exercitată de magazine, cât şi faptului că în tot secolul trecut aici a fost locul de promenadă unde seara se întâlneau roşiorenii ieşiţi la plimbare (ca să fim la modă, pe „Corso”).

Această notorietate şi atracţie a adus str. Rahovei şi multe necazuri. Astfel, în timpul primului război mondial trupele germane au incendiat în noiembrie 1916 prăvăliile negustorilor Nicolache, Burdescu, Gheorghiu, Viscol, Necşulescu, Dragomirescu ş.a. drept represalii pentru împotrivirea civililor roşioreni la momentul ocupării oraşului de trupele germane. Dar cele mai mari distrugeri le-a pricinuit străzii campania de demolare a edificiilor din zona centrală ce a început după 1970 şi s-a încheiat în 1980. În  această perioadă toate imobilele existente pe această arteră de circulaţie au fost demolate deşi multe dintre ele erau adevărate monumente de arhitectură şi istorie locală. Demolarea s-a dispus prin acte ale Guvernului României şi a avut ca scop construirea unor blocuri de locuinţe( parter şi patru etaje) prevăzute la parter cu spaţii comerciale şi pentru prestări de servicii. Prin Decretele Consiliului de Stat nr. 223 din 31 mai 1970 şi 40409 din 12  iulie 1973 s-au expropriat şi demolat imobilele de la numerele 76, 78, 80 şi 82. Celelalte imobile de pe partea din dreapta a străzii au făcut obiectul exproprierii şi demolării stabilită prin Decretele Consiliului de Stat nr. 501 din 25 august 1973 şi nr. 368 din 18 octombrie 1977.

Imobilele de  pe partea din stânga a străzii Rahovei au fost expropriate şi demolate în baza Decretului Prezidenţial nr.91 din 2 aprilie 1976.

Pe partea stângă a str Rahovei sunt amplasate blocurile 101, 102, 103, 104, 105, 106 ( cu scările A şi B), 107 ( cu scările A şi B), 108, 109 şi 110. Pe partea din dreapta străzii sunt ridicate blocurile L1, L2, L3, L4, L5, L6, L7, L8 , L9, L 10, M1( cu scările A şi B) şi M 2(cu scările A şi B).  Apartamentele de aici primesc agent termic şi apă caldă de la centrale termice de cartier ce funcţionează prin arderea combustibil lichid uşor.

Strada  îşi are începutul în „centrul” oraşului la intersecţia străzilor Mihail Kogălniceanu, Mărăşeşti şi Calea Dunării. Ea se derulează spre vest până la întâlnirea unei alte intersecţii  importante, cea în care îşi au începutul străzile I.L.Caragiale, Calea Oltului şi Calea Carpaţilor, loc cunoscut de roşioreni sub numele de „capul târgului”.

Lungimea str.Rahovei este de 320 m, iar distanţa între imobilele de pe cele două părţi (lăţimea) este de 28,4 m din care partea carosabilă are 9,4 m. Acest carosabil nu mai este utilizat de vehicule, accesul acestora fiind interzis din anii ’80 ai secolului trecut, iar din 1995 prin Planul Urbanistic General al Municipiului toată lăţimea străzii este pusă la dispoziţia pietonilor.

Fiind o stradă centrală, încă din prima jumătate a secolului al XX-lea trotuarele au fost pavate cu dale din beton, iar zona pe unde circulau vehiculele a fost pietruită cu piatră cubică.

Să nu uităm să menţionăm că peisajul magazinelor  ce strălucesc aici este  completat, pe partea stângă, de sediul filialei locale a Băncii Comerciale Române. Aceasta s-a   edificat în anul 1999 pe scheletul unui fost magazin amplasat aproape în acelaşi loc unde s-a demolat „Palatul Albina”( cea mai frumoasă clădire a oraşului între  1880 şi 1976) ce a fost sediul uneia dintre instituţiile financiare care a funcţionat în Roşiorii de Vede la începutul secolului al XX-lea.

Anunțuri